Marile pandemii din istorie

Cum a scapat omenirea de marile pandemii din istorie. Dezvoltarea civilizatiilor umane de-a lungul mileniilor de evolutie, a oferit un mediu propice rasptandirii bolilor infectioase. Tot mai multi oameni au trait alaturi de animale domestice, adesea in conditii precare de salubritate, furnizand un teren fertil epidemiilor de tot felul. Legaturile comerciale pe distante mari au contribuit la raspândirea acestor epidemii pe spatii largi si transformarea lor in pandemii. Dupa ce au facut zeci de milioane de victime, aceste pandemii au disparut in cele din urma. Cum s-au incheiat cele mai grave pandemii din istorie? Cele mai vechi pandemii au disparut de la sine, dupa ce au facut ravagii in randul populatiei.

Ciuma lui Iustinian

Prima pandemie consemnata in istorie a fost cauzata de Yersinia pestis, bacteria care provoaca ciuma sau pesta, o boala infectioasa deosebit de contagioasa. Trei dintre cele mai mortale pandemii din istorie au fost provocate de aceasta bacterie. Yersinia pestis infecteaza unele animale, in special rozatoarele, si este transmisa la oameni de purici. Ciuma lui Iustinian a ajuns la Constantinopol in anul 541. Bacteria a fost transportata peste Marea Mediterana din Egipt de vasele care aduceau cereale in capitala Imperiului Bizantin. Ciuma a decimat Constantinopolul si s-a raspandit rapid in Europa, Asia, Africa de Nord si Arabia, ucigand intre 25 si 50 de milioane de oameni, conform estimarilor istoricilor moderni. Desi numarul victimelor este imposibil de stabilit cu precizie, multi istorici estimeaza ca Ciuma lui Iustinian a ucis aproape 50% din toata populatia planetei la acea data. Aceasta prima pandemie de ciuma a lovit periodic mai multe zone ale Lumii Vechi si a disparut la jumatatea secolului al VIII-lea, cel mai probabil de la sine, avand in vedere ca oamenii nu intelegeau cum se transmite boala si nu puteau sa ia nicio masura pentru oprirea ei, in afara de a incerca sa-i evite pe cei bolnavi.

Moartea neagra: Inventarea carantinei

A doua pandemie de ciuma, provocata de aceeasi bacterie, Yersinia pestis, a lovit Europa in 1347. Boala a ajuns in portul Messina din Sicilia, fiind adusa de o corabie genoveza din orasul Caffa, o colonie genoveza din Crimeea. De aici, molima s-a raspandit fulgerator in toata Europa. In numai patru ani, aproximativ o treime din populatia continentului a fost ucisa de aceasta boala. Nici de aceasta data oamenii nu stiau cum se transmite boala, dar au inteles ca este contagioasa. Autoritatile din orasul Ragusa (astazi Dubrovnik) aflat la vremea respectiva sub control venetian, au instituit o perioadă de izolare de 30 de zile pentru marinarii care soseau in port, pentru a demonstra ca nu sunt bolnavi. Ulterior, venetienii au marit perioada de izolare fortata la 40 de zile (quarantino), aceasta fiind originea carantinei.

Marea Ciuma din Londra: Izolarea bolnavilor

Ultima mare epidemie de ciuma care a lovit Anglia a avut loc in anii (1665-1666). Molima facea deja ravagii pe continent, asa ca englezii au impus carantina pentru marinarii care veneau din porturile afectate. Aceasta masura nu a fost insa indeajuns. Bacteria a fost adusa cel mai probabil din Olanda. Epidemia s-a declansat in Anglia in primavara anului 1665. In numai 18 luni, epidemia a ucis 100.000 de oameni, aproximativ un sfert din populatia Londrei la acea data. In timp ce aristocratia a fugit din Londra, inclusiv regele Carol al II-lea al Angliei si familia sa, autoritatile locale au incercat sa ia diferite masuri pentru a stopa raspandirea molimei. Desi la acea data nu se stia cum se transmite ciuma, multi banuiau ca animalele ar contribui la transmiterea bolii. Asa ca autoritatile au ordonat uciderea tuturor cainilor si pisicilor din oras. Aceasta masura s-a dovedit foarte neinspirata, avand in vedere ca ciuma era transmisă prin intermediul sobolanilor, iar cainii si pisicile puteau sa tina sub control raspandirea acestor rozatoare. Alte masuri s-au dovedit ceva mai inspirate. Autoritatile au interzis toate evenimentele publice si au luat masuri pentru izolarea bolnavilor in locuintele lor. Pe usile caselor in care locuiau persoane contaminate era pictata o cruce rosie, iar noaptea treceau carute care colectau cadavrele. Victimele ciumei erau inhumate in gropi comune.

Variola: Inventarea vaccinarii

Variola sau varsatul este o boala contagioasa provocata de un virus. Deci ciuma a provocat cateva dintre cele mai inspaimantatoare pandemii din istorie, variola a fost probabil boala infectioasa care a facut cele mai mule victime de-a lungul istoriei, estimandu-se ca numai in secolele al XIX-lea si al XX-lea a ucis peste 250 de milioane de oameni. De aceasta boala se leaga primele incercari de vaccinare a populatiei, inca din secolul al XVIII-lea, Organizatia Mondiala a Sanatatii a inceput la sfarsitul anilor ‘60 ai secolului trecut o campanie de vaccinare la scara globala. Un deceniu mai tarziu, variola a devenit prima boala infectioasa care a fost total eradicata. De la sfarsitul anilor ‘70 nu a mai fost semnalat niciun caz.

Holera: Imbunatatirea conditiilor de igiena 

Prima pandemie de holera a inceput în 1817, in regiunea indiana Bengal. Boala care a facut ravagii in secolul al XIX-lea, raspandindu-se rapid pe toată planeta. Molima este provocata de o bacterie care afecteaza in mod deosebit intestinul subtire. Bacteria se transmite prin apa sau alimente contaminate cu fecale. Metoda de transmitere a bolii a fost descoperita de medicul britanic John Snow, care a reusit in 1854 sa identifice sursa epidemiei care facea ravagii in cartierul londonez Soho: o fantana publica de pe strada Broad. Inchiderea acestei surse de apa a condus la oprirea epidemiei. Descoperirea lui John Snow a stat la baza a numeroase politici publice in domeniul sanitar. Construirea sistemelor de canalizare moderne, accesul la apa potabila si imbunatatirea conditiilor de igiena publica au eradicat holera din tarile dezvoltate, insa aceasta bacterie ucigasa face si in prezent victime in tarile sarace.