Batalia de la Posada, actul de nastere al Tarii Romanesti

Victoria de la Posada, din 1330, ar trebuii sa ocupe un loc fruntas, intr-un clasament al importantei bataliilor purtate de-a lungul istoriei de poporul roman.
Importanta victoriei lui Basarab este data nu doar de caracterul ei indiscutabil, in pofida unei disproportii de forte evidente si a unui context international care il dezavantaja pe voievodul roman. Dincolo de toate, e si momentul aparitiei primului stat romanesc medieval.
Prin consecintele sale, Victoria lui Basarab, a marcat intreaga evolutie a statalitatii romanesti, din vremuri medievale si pana astazi.
Dar care era contextul politic in epoca, sic un s-a ajuns la celebra batalie de la Posada.
In perioada 1316-1324, in spatiul sud-est European, exista un conflict deschis intre Carol Robert, regele Ungariei, si o coalitie formata din sarbi, bulgari, ruteni, tatari si nobili transilvaneni ramasi fideli fiilor fostului voievod al Transilvaniei, Ladislau Kán (1294-1315). La aceasta coalitie ce era impotriva Ungariei, a aderat si Basarab, din dorinta de a iesi de sub tutele coroanei Ungariei. Actiunile militare purtate de Basarab, s-au concretizat prin atacarea Mehadiei in anii 1322-1324. In urma atacarii Mehadiei, in anul 1324, Basarab a incheiat pacea cu Ungaria, in urma negocierilor purtate de acesta cu reprezentantul diplomatic al lui Carol Robert, comitele Martin al Sălajului.

Din punct de vedere formal, Basarab devenea, din acest moment, un vasal de circumstanta al regelui Ungariei, care il numeste de altfel, la 26 iulie 1324, Bazarab, woyuodam nostrum Transalpinum („Basarab, voievodul nostru transalpin”). In schimbul pacii, Basarab nu a fost obligat sa cedeze vre-un teritoriu, dar se oblige sa achite un tribut catre coroana maghiara.
Dar aceasta pace, din 1324, nu a fost pe placul regelui maghiar, si tensiunile dintre Tara Romaneasca si Ungaria, au fost in continua crestere, pana in 1330, cand datorita unei conjuncturi politice favorabile, determinate de infrangerea tarului Bulgariei, Mihail Sisman, un aliat a lui Basarab, in batalia de la Velbujd, de catre Serbia, Carol Robert hotaraste indepartarea de pe tronul Tarii Romanesti a lui Basarab, si pregateste o expeditie militara la sud se Carpati.
Declansata in septembrie 1330, campania a inceput prin ocuparea Severinului, cetate cu o valoare strategica inestimabila pentru Ungaria, care a fost realizata de Carol Robert fara dificultati majore. Incapacitatea lui Basarab de a apara o cetate puternica si bine fortificata arata fie ca atacul ungar il luase prin surprindere, fie ca, intr-adevar, fortele de care dispunea in acel moment erau cu totul insuficiente pentru o confruntare de amploare. Mai mult decat atat, Basarab i-a trimis lui Carol Robert o solie, prin intermediul careia ii oferea regelui, pe langa renuntarea la Severin „si la toate cele ce tin de el”, recunoasterea vasalitatii fata de Ungaria si achitarea unei rascumparari de 7.000 de marci de argint, pentru osteneala pe care regele si-o daduse pentru a-si aduna o armata.
Carol Robert, a refuzat oferta lui Basarab si a continuat inaintarea spre Arges, capitala din acea vreme a Tarii Romanesti, inaintare ce s-a desfasurat in grele conditii, datorita aproprierii iernii, dar si pentru ca localnicii pustiisara totul in calea invadatorului. Datorita acestor conditii vitrege, oastea maghiara era silita de puteri, iar asediul impotriva Cetatii Argesului a fost sortata esecului. Pentru a pastra aparentele, Carol Robert, ii propane lui Basarab un armistitiu, pe cara acesta din urma il accepta. In urma armistitiului, armata maghiara isi incepe retragerea spre Ungaria, alegand de aceasta data drumul cel mai scurt, din motive evidente, reprezentat de catre defileele si trecatorile Carpatilor. Aceasta retragere, fortata de circumstante, ce s-a realizat prin traversarea Carpatilor prin defile inguste, a fost, o grava eroare tactica a lui Carol Robert, eroare de care a profitat Basarab.