Codex Rohonczy, enigmatica lucrare scrisa in urma cu 1000 de ani, posibil in alfabetul geto-dac

Codex Rohonczy, este un document controversat ce dateaza aproximativ din anii 1100, al carui sistem de scriere este unul inedit, si inca nu a fost descifrat in mod convingator. Denumirea cartii a fost data dupa orasul Rohonc, in vestul Ungariei, acum Rechnitz, Austria, in care a fost pastrat pana in 1838 cand a fost donat Academiei Maghiare de Stiinte de catre Gusztav Batthyany. Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 siruri scrise cu cerneala violet. In text sunt intercalate miniaturi cu scene laice si religioase. Au fost propuse de-a lungul timpului diverse interpetari sau „traduceri”, fara ca vreuna sa se bucure de un ecou remarcabil din partea specialistilor. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, ii scria cercetatorului Otto Gyurk, in legatura cu Codexul:

„Se gaseste in Arhivele Academiei de Stiinte a Ungariei o carte rara,Codexul Rohonczy. Acest Codex este scris cu o scriere secreta, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze pana acum. Si eu am incercat. Literele sunt asemanatoare scrierii grecesti. M-am gandit ca seamana si cu literele feniciene, apoi am incercat pe baza vechii scrieri unguresti, dar n-a mers.”

Cercetatorul maghiar Attila Nyiri a propus o interpretare proprie, in mare, procedeul pe care l-a folosit pentru descifrare a constat in a intoarce cartea si a asocia fiecarui caracter litera cea mai apropiata. Este de retinut insa ca acelasi simbol cunoaste uneori varii interpretari si aceeasi litera transcrie mai multe simboluri. In final, autorul ajunge la un text care, luat ca atare, are sens in maghiara si este de natura religioasa.

Cercetatorii romani afirma despre Codex Rohonczy ca este o cronica romaneasca din secolele XI-XII, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica cu alfabet geto-dacic. In Dobrogea s-au gasit simboluri similare gravate in pesteri de catre calugari sciti.

In 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revista publicata in Ungaria de existenta in arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Timp de 20 de ani, a muncit ca sa-i descifreze tainele.

Viorica Enachiuc a descoperit ca textele Codexului au fost redactate in secolele XI si XII, de la dreapta la stanga, intr-o limba latina vulgara (daco-romana), cu caractere dacice.

“Sunt semne care au apartinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legaturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate in latina vulgara, dar intr-un alfabet dacic, in care dominante sunt stravechile semne utilizate de indo-europeni in epoca bronzului”, spune aceasta .

Consemneaza infiintarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, intre anii 1064 si 1101. Interesant este ca se regasesc toponime si hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarau, Nistru si Tisa. Contactele diplomatice dintre Vlad si Alexie Comnenul, Constantin Dukas si Robert de Flandra sunt, de asemenea, mentionate. “Sunt informatii despre organizarea administrativa si militara a tarii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru si mare, de la Dunare spre nord, pana la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc.

Codexul contine si versurile unui cantec de lupta, numit “Juramantul tinerilor blaki”, care a fost tradus in felul urmator:
“O viata, taciunele sarpelui, puternic veghetor,/
Inselator, sa nu primesti a te uni/
Cu prorocirile sarpelui, anuale, pentru ca lovit/
Vei fi/ Cantecul cetatii aud indelung/
Mergeti vioi, jurati pe caciula, pe puternica caciula!/
Sa juri cu maturitate si cu convingere!/
Sa fiu tie putere vie, traiesc, in lupta sa fiu!/
Alesul juramant pretuieste soimul tau, mergi cu juramant puternic!”