Omul de Neanderthal

Omul de Neanderthal  a fost o specie de hominid care a trait in Europa si partea vestica a Asiei, in perioada Paleoliticului mijlociu, incepand de aproximativ acum 250.000 de ani si pana in urma cu cca. 30.000 de ani, desi fosile descoperite recent in Gibraltar sugereaza ca aici ar mai fi supravietuit pana acum 24.000 de ani o populatie de neanderthalieni, poate ultimii reprezentanti ai acestei specii care isi traia atunci cele din urma secole de existenta. Timp de aproximativ 10.000 – 15.000 de ani, omul de Neanderthal a convietuit in Europa cu omul modern (H. sapiens sapiens), fiind ruda apropiata cu acesta. Exista discutii intre specialisti, legate de modul in care ar trebui privita relatia dintre noi si neanderthalieni: unii dintre savanti considera ca e vorba despre specii diferite, altii cred ca omul de Neanderthal era atat de strans inrudit cu omul modern, incat ar trebui considerat nu o specie distincta, ci o subspecie a acestuia – Homo sapiens neanderthalensis.

Inzestrarea cerebrala si mai ales dezvoltarea culturala a neanderthalienilor sunt aspecte in privinta carora ne-am revizuit conceptiile in cel mai spectaculos mod. Am fost siliti sa o facem, sub presiunea dovezilor care arata ca, departe de a fi niste brute inferioare, oamenii de Neanderthal erau o specie evoluata cultural, la fel de inteligenta ca si omul de Cro-Magnon, la fel de capabila de infaptuiri tehnologice si artistice, ca si omul modern. Oamenii de Neanderthal foloseau un limbaj articulat, vorbeau, adica, la fel ca noi, rostind cuvinte pe care nu avem cum sa le stim, dar care reuseau sa redea universul ideatic al acestor oameni in mod cat se poate de eficient. Atat caracteristicile anatomice, cat si celegenetice, s-a descoperit in ADN-ul neanderthalian o gena existenta si la om, implicata in dezvoltarea capacitatii de a vorbi, ne arata ca erau perfect capabili sa vorbeasca. Datorita particularitatilor laringelui, se crede ca vorbeau pe un ton mai inalt, pe care oamenii de stiinta au incercat sa-l reconstituie.

Erau avansati din punct de vedere cultural, chiar pana la rafinamente ce ne surprind: aveau rituri funerare complexe; foloseau un machiaj elaborat si podoabe; erau mestesugari priceputi, in stare sa fabrice o gama larga de unelte, vase si arme; departe de a manca doar hrana cruda, gateau alimente variate – asa cum arata urmele de legume gatite gasite pe dinti fosili.  Nu locuiau doar in pesteri, ci isi construiau locuinte, de pilda colibe din oase de mamut, decorate cu picturi si sculpturi.

Disparitia oamenilor de Neanderthal este unul dintre misterele pasionante ale paleo-antropologiei. De ce s-a stins aceasta specie, ce parea suficient de bine dotata pentru a evolua la fel ca oamenii moderni? Certitudini nu exista, dovezile sunt contradictorii, asa ca ne multumim deocamdata cu teoriille avansate de specialisti, inca neaceptate unanim.

O prima teorie sustine ca schimbarile climatice ar fi cauzat, cel puţin partial, disparitia. Neanderhalienii au trait timp de ca. 100.000 ani in timpul ultimei ere glaciare si erau o specie adaptata climei reci. Alcatuirea corpului, cu diferitele sale detalii anatomice, nasul mare, cu cavitati nazale largi, ce incalzeau aerul rece inspirat,  silueta indesata, cu membre scurte, pentru a limita pierderea de caldura prin extremitati, par sa arate ca era vorba despre o specie ce evoluase pentru a rezista temperaturilor joase ale Eurasiei acelor vremuri. O perioada de incalzire a climei a coincis cu sosirea in Eurasia a oamenilor moderni, mai zvelti, cu membre lungi; clima mai calda favoriza acest „model” si dezavantaja „modelul Neanderthal”.

O alta teorie pune accent pe competitia dintre specii si pe superioritatea tehnologica a speciei Homo Sapiens, proaspat sosita in Europa. Oamenii moderni aveau arcuri cu sageti, care „bateau” mai departe decat sulitele scurte si groase ale neanderthalienilor, facute sa fie aruncate de la mica distanta. Acestea din urma erau eficiente in paduri, dar mai putin utile in camp deschis. Ori, incalzirea climei determinase schimbarea peisajului, restrangerea padurilor in care vanau neanderthalienii si extinderea zonelor cu vegetatie joasa. Homo Sapiens, o specie venita din savanele Africii, se pricepea mai bine la vanatoarea in asemenea habitate, decat nenaderthalienii obisnuiti cu padurile dese. Astfel in versiunea propusa de omul de stiinta Jared Diamond (n. 1937), oamenii de Neaderthal au fost eliminati in mod violent, intr-un fel de genocid, de catre mai evoluatii oameni moderni, asa cum se intampla cel mai adesea cand o cultura este invadata de o alta superioara din punct de vedere tehnologic.

Exista insa teoria cum ca Omul de Neanderthal, nu ar fi disparut complet, el continuand sa existe si astazi in urma unei incrucisari inter specii, cu Homo Sapiens. Problema incrucisarii dintre cele doua specii a fost dezbatuta multa vreme. De curand, proiectul secventierii genomului uman si apoi progresele tehnologice care au permis extragerea si analizarea ADN din oasele fosile de neanderthalieni ne-au dus, in sfarsit, spre mult-asteptata lamurire. Comparând ADN-ul fosil cu cel al oamenilor contemporani, specialistii au ajuns la concluzia ca 1% – 4% din genomul populatiilor actuale din Eurasia provine de la omul de Neanderthal. Descoperirea arata ca a existat, asadar, o hibridizare limitata intre cele doua specii. Iar trecerea omului de Neanderthal pe scena evolutiei a lasat urme in populatia actuala.

sursa: descopera.ro