Ghilotina si originea sa nebanuita

Ghilotina a aparut in perioada Evului Mediu.  Numele de „ghilotina” dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea sau din perioada Revolutiei Fracenze, dar o masinarie asemanatoare exista deja de cateva secole, si era folosit in Germania si Flandra, iar pe teritoriul Angliei exista cunoscuta „spanzuratoare din Halifax”, care se presupune ca era folosita pentru a taia capetele condamnatilor inca din Antichitate. Realizarea ghilotinei franceze a fost inspirata de doua mecanisme timpurii: „mannaia” Italiei renascentiste,  si „ Fecioara” ( „The Maiden”) din zona Scotiei, care se presupune ca a luat vietile a peste 120 de oameni in doar doua secole. Exista dovezi care arata ca si pe teritoriul francez s-a folosit inca din Evul Mediu o forma mai primitiva a ghilotinei.

Initial s-a dorit a fi o forma mai umana de executie. In 1789, Joseph-Ignace Guillotin a propus guvernului francez sa adopte o forma mai „blanda” de executie a condamnatilor. Cu toate ca era impotriva pedepsei cu moartea, Guillotin a pledat in favoarea decapitarii, argumentand ca este o maniera mai umana si mai rapida, decat sabia sau decapitarea cu toporul, modalitati care adesea au esuat. Mai tarziu, el a monitorizat dezvoltarea primului prototip, realizat de catre medicul curtii regale, Antoine Louis si constructorul de piane, Tobias Schmidt. Dispozitivul si-a avut prima victima in aprilie 1792, si imediat a fost cunocut sub numele de „ghilotina”, spre oroarea presupusului inventator. Cu toate ca prin ideea sa, Guillotin nu a incercat decat sa amelioreze suferintele condamnatilor la moarte, el a dorit sa se distanteze de isteria produsa de aparat in anii 1790, familia sa inaintand o petitie catre guvern in vederea schimbarii denumirii, insa fara niciun rezultat.

La final de secol XVIII, in timpul terorii iacobine, mii de „inamici ai Revolutiei Franceze” si-au vazut sfarsitul in taisul ghilotinei. Unii oameni din public s-au plans ca mecanismul era mult prea rapid si nu se puteau bucura de un „spectacol” mai lung. Oamenii veneau cu sutele in Place de la Concorde, locul revolutiei, pentru a urmari spectacolul morbid. Ghilotina devenise o adevarata muza, fiindu-i inchinate cantece, poezii si bancuri. Spectatorii puteau cumpara suveniruri, iar inainte de executii, in timp ce citeau lista cu numele victimelor, puteau lua o mica gustare la restaurantul din apropiere, „ Cabaret de la Guillotine”. Unii oameni veneau zilnic- „Tricoteuses” fiind un grup de femei care stateau langa esafod si in pauzele dintre executii tricotau.  Spectacolul s-a extins si in cazul condamnatilor, multi dintre ei dansand in timp ce urcau scarile esafodului, spunand glume sau oferind multimii ultimele cuvinte. Fascinatia ghilotinei s-a diminuat la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar executiile publice au continuat in Franta pana in secolul XX.

Inca de la inceputul ghilotinarilor, speculatiile in privinta starii capetelor au variat. Dezbaterile au atins apogeul in 1793, cand un calau i-a dat o palma peste fata unui condamnat, dupa ce acestuia ii fusese taiat capul, iar oamenii din public sustineau ca obrajii omului s-au inrosit de furie. Mai tarziu, doctorii le cereu condamnatilor sa incerce sa clipeasca sau sa lase un ochi deschis dupa executie pentru a demonstra ca inca se puteau misca. Acestor oribile experimente le-a fost pus capat in secolul al XX-lea, dar studii realizate pe soareci de laborator au demonstrat ca activitatea cerebrala mai continua pret de patru secunde de la decapitare. Cu toate ca este asociata cu Revolutia Franceza, ghilotina a luat la fel de multe vieti si in Germania Celui de Al Treilea Reich. Adolf Hitler a facut ghilotinarea o metoda oficiala de executie in timpul anilor ’30, si a ordonat ca 20 de astfel de dispozitive sa fie amplasate in diferite orase germane. Conform documentelor naziste, ghilotina a ucis peste 16.500 de oameni intre 1933 si 1945, multi dintre ei fiind luptatori in rezistenta si dizidenti politici. Ghilotinarea a ramas metoda Frantei de pedeapsa cu moartea pana aproape de sfarsitul secolului al XX-lea. Criminalul Hamida Djandoubi a fost ultimul condamnat la ghilotinare, fiind executat in 1977. Cu toate acestea, anii de domnie ai ghilotinei au luat sfarsit oficial in septembrie 1981, cand Franta a abolit definitiv pedeapsa cu moartea. Ghilotina si-a vazut sfarsitul dupa 189 de ani de teroare.

Sursa Historia