Povestea comorii lui Tudor Vladimirescu

Povestea comorii lui Tudor Vladimirescu, incepe in anul 1815, odata cu cumpararea de la Viena, a unei case de bani, de catre insusi Tudor, care la vremea respectiva se ocupa cu exportul de porci, din Tara Romaneasca, in Austro-Ungaria la Viena.
Casa de bani, era lucrata din fier si era inscriptionata cu numele lui Tudor. Odata adusa in tara ea este ascunsa in locuinta din Gorj, a celui mai bun prieten, si sfatuitor al lui Tudor, un anume Alaman.
Tudor Vladimirescu, isi depozita in casa de bani, intreaga sa agoniseala, provenita din comert si exploatarea terenurilor agricole, cat si bani proveniti din donatii pentru sustinerea cetelor de panduri infintate de acesta in satele din Oltenia.
Odata cu pornirea revolutiei din 1821, impreuna cu Tudor, din Oltenia a plecat si celebra casa de bani, catre Bucuresti, fiind protejata in permanenta de un grup de elita al pandurilor.
Cum revolutia a esuat, Vladimirescu fiind tradat, si apoi ucis, armata de panduri fiind amenintata de trupe turcesti, i-a drumul Olteniei, in vederea reorganizarii.
In fruntea convoiului de panduri ce a luat calea Olteniei, se afla tezaurul Vladimirescului, constituit din celebra casa de bani a acestuia, plus inca doua lazi de fier, toate pline cu aur. Peste aceste lazi stateau la loc de cinste, ca o adevarata comoara, doua pistoale, pistoale ce se aflau la braul lui Tudor, in momentul arestarii acestuia.
Pandurii sunt prinsi din urma, de catre trupele turcesti, la Dragasani, in judetul Valcea, si din cauza lipsei de organizari a acestora, si a superioritatii numerice a turcilor, sunt macelariti.

Garda ce pazea tezaurul, reuseste sa se refugieze impreuna cu acesta, in padurea aflata in nordul satului Gusoieni, unde dupa ce reusesc sa ingroape lazile cu aur, sunt descoperiti si ucisi, cu exceptia unuia singur, care pentru a scapa s-a prefacut a fi mort.
Pandurul ce a reusit sa scape din padure, a pastrat secretul, fata de restul supravietuitorilor, acestia crezut ca aurul fusese luat de turci, si nu s-au mai interesat de aceasta problema, asezandu-se la casele lor.
Pandurul supravietuitor, era de loc din satul Madulari, la 25 de km de locul unde ingropase comoara lui Tudor Vladimirescu, si a tinut secretul timp de 59 de ani, de teama sa nu pateasca ceva rau.
Apropriindu-se de moarte,si fiind cuprins de remuscari, si totodata, simtindu-se vinovat in fata lui Dumnezeu, si a celor care au murit luptand pentru apararea comorii, acesta a destainuit secretul in anul 1880, prefectului de Valcea, un anume Simulescu.
Prefectul Simulescu, conform istoricilor, a dezgropat odoarele, si a folosit averea lui Vladimirescu in scop propriu, cumparand mai multe mosii, si folosindu-se de bani pentru a cumpara influenta politica. Mai tarziu, spre sfarsitul vietii, Simulescu a construit o scoala de fete in orasul Dragasani, cu intentia de a-si spala pacatele.
Casa de bani, a ramas in locuinta lui Simulescu, din Dragasani, impreuna cu cele doua pistoale, si o pictura ce il infatisa pe Tudor.
Dupa moartea lui Simulescu si a sotie acestuia, Laura, casa de bani impreuna cu cele doua pistoale au fost mostenite de un anume Alexiu. In 1942, acest Alexiu a donat pistoalele si casa de bani, sculptorului Stefan Tararascu. Astfel dupa mai bine de 120 de ani casa de bani s-a reintors in Bucuresti, loc unde se afla si astazi, la muzeul de istorie nationala.