Mumiile europene din centrul Asiei, isi au originea in zona Romaniei

Mumiile europene din Bazinul Tarim au fost descoperite incepand cu 1974 de catre exploratori precum Sven Hedin, Albert von Le Coq si Sir Aurel Stein, in inima desertului Taklamakan, din nordul Tibetului. Acestia au descoperit intamplator mumiile in cautarile lor privind antichitatile din centrul Asiei. Incepand din acest moment, multe mumii au fost gasite si analizate, majoritarea dintre ele fiind expuse astazi in cadrul muzeului Xinjiang. Marea majoritate a mumiilor au fost descoperite in partea estica a Bazinului Tarim: in zona Lopnur, Subeshi langa Turfan, Kroran, Kumul si in partea sudica: Khotan, Niya si Qiemo. Oamenii ingropati aici au decedat in urma cu aproximativ 4.000 de ani si, totusi, trupurile lor au fost foarte bine conservate, descompunerea naturala fiind evitata din cauza atmosferei uscate si a solurilor alcaline din Bazinul Tarim. Acest aspect a dat oamenilor de stiinta posibilitatea de a studia corpurile lor fizice (craniu, trasaturi, inaltime, etc.), vesmintele cu care acestia au fost ingropati precum si darurile funerare.

Timp de secole s-a  crezut ca, datorita reliefului local, popoarele Chinei antice au fost izolate si au evoluat fara contacte cu Europa. Mumiile din Tarim contrazic insa aceasta convingere si sugereaza ca au avut loc anumite forme de schimburi culturale. Testele cu radiocarbon executate la Universitatea din Beijing au demonstrat ca cele mai vechi fragmente dateaza de acum 3.980 de ani. Chinezii au anuntat intr-un raport publicat recent ca mumiile au origini amestecate, ADN-ul lor continand atat elemente europene cat si siberiene si provin, cel mai probabil, din afara Chinei. Cele aproximativ 200 de mumii descoperite impartasesc multe trasaturi tipice tipului caucazian (trupuri alungite, fete colturoase, ochii incastrati), multe dintre ele au parul intact, variind la culoare de la blond la rosu si brun inchis, fiind in general lung, buclat si impletit. Cele mai timpurii mumii au fost descoperite la Qawrighul si dateaza din 1.800 i.H., sunt de rasa caucaziana, cu trasaturi fizice apropiate de populatia epocii bronzului din sudul Siberiei, Kazakstan, Asia Centrala si Volga inferioara.

In cimitirul din Yanbulaq au fost descoperite 29 mumii care au fost datate intre 1.100–500 i.H., 21 din ele fiind de rasa mongoloida – cele mai timpurii mumii mongoloide gasite in Bazinul Tarim, iar 8 sunt de rasa caucaziana, la fel cu cele gasite la Qäwrighul. Sapand prin cele cinci straturi de morminte, arheologii chinezi au descoperit aproximativ 200 de pari din lemn, fiecare inalt de cate 4 metri. La baza stalpilor se aflau barci, asezate invers si acoperite cu piei de vite. Trupurile din interior au fost ingropate in luntre cu susul in jos. Alaturi de cadavre, se aflau daruri funerare, intre care cosuri impletite, masti sculptate si ierburi medicinale. S-au pastrat intacte si hainele mumiilor, tehnica realizării acestora indicand o origine comuna cu tehnica realizarii imbracamintii de catre populatia neolitica indo-europeana.

Expertul in textile Elizabeth Wayland Barber, care a examinat hainele de tartan, a considerat ca au legatura cu cele din Anatolia, din Caucaz si din zona de nord a Marii Negre. Textilele gasite cu mumiile sunt de tip european timpuriu si sunt similare cu textilele gasite pe corpurile minerilor din minele de sare din Austria, datand aproximativ din 1.300 i.H. Antropologul Irene Good, un specialist in textilele europene timpurii, considera ca modelul tesutului in diagonala indica utilizarea unui razboi de tesut destul de sofisticat, iar hainele mumiilor de la Tarim sunt exemplul estic cel mai cunoscut al acestui tip de tehnica de tesut.

Printre cele mai interesante mumii descoperite in desertul Taklamakan se numara:

Omul din Cherchen” – o mumie veche de 3.000 de ani, este un barbat de peste 2 m, cu plete lungi, blond-roscate, imbracat in haine din piele frumos croite. A fost probabil o fosta capetenie locala, iar cercetarile au aratat ca trupul ii fusese uns cu balsam si s-a conservat atat de bine, incat acum i se vad si tatuajele de pe fata.Frumoasa din Loulan” dateaza de acum aproximativ 4.000 de ani. Ea a avut la moarte aproximativ 40 de ani si a fost ingropata cu un cos de cereale. Aceasta femeie are parul rosu si poarta un fel de haina de panza de tartan (lana de oaie si capra). Surpriza a aparut atunci cand in laborator s-a aflat ca “materia prima” a tesaturilor provenea de la rase de animale domestice care pe atunci traiau doar in Europa.

Prima mumie tocharina nordica a fost descoperita in 1.989 si este o femeie cu parul lung, blond, foarte bine conservat de atmosfera arida. Bazandu-se pe membrele ei partial dezmebrate si datorita faptului ca ochii ei au fost scosi din orbite, arheologii cred ca ea a fost victima unui sacrificiu uman.

Mumia unei femei tocariene cu parul lung, roscat, perfect conservat. Articolele din material tesut, identice cu stofa celtica, au dovedit foarte clar originile indo-europene ale tocharienilor. Aceasta femeie avea aproximativ 40 de ani si a fost descoperita in camera principala a aceluiasi mormant. Statura sa inalta, nasul mare si parul sau roscat indica faptul ca ea a fost de origine europeana.

O echipa de chinezi si americani care au lucrat in Suedia au testat 52 de mumii, inclusiv mumia numita „Frumoasa din Loulan”. Cercetatorii au confirmat ca mumiile sunt descendenti ai populatiilor din Eurasia de Vest. Descoperirea este extrem de importanta pentru ca se leaga astfel estul de vestul Eurasiei in primele stadii ale civilizatiei, respectiv epoca bronzului si inceputul epocii fierului. Oamenii de stiinta chinezi au ezitat inainte de a da acces la probe de ADN, deoarece au fost ingrijorati de cresterea nationalismului uighur care o privesc pe Frumoasa din Loulan ca pe un simbol national si pentru a preveni jafurile monumentelor nationale de catre straini. In 2007, guvernul chinez a permis unei echipe National Geographic, conduse de Spencer Wells, sa examineze ADN-ul mumiilor. Wells a fost capabil să extraga ADN din interiorul mumiilor si rezultatele preliminare indica ca mumiile nu au avut o singura origine, ci au provenit din Europa, Mesopotamia, India si alte regiuni care urmeaza sa fie stabilite. Victor Mair, un profesor de literatura si religie chineza si indo-iraniană de la Universitatea din Pennsylvania, specialist in cadavre vechi si co-autor al „Mumiile din Bazinul Tarim”, apreciaza, pe baza probelor disponibile, ca, in primii 1.000 de ani dupa ce a trait mumia numită “Frumuseţea din Loulan”, toata populatia din Bazinul Tarim au fost caucazieni. Popoarele din Asia de Est au inceput sa apara in zona de est din Bazinul Tarim cu aproximativ 3.000 de ani in urma, iar populatia uighura a sosit dupa anul 842 i.H. Mair aprecieaza ca noile dovezi ne impun o reexaminare a cartilor vechi chineze care descriu figuri istorice sau legendare de mare inaltime, cu ochi albastri sau verzi, nasul lung, barbi pline si par rosu sau blond.

Unii cercetatori fac o legatura pe baza izvoarelor vechi intre popoarele indo-europene din zona Marii Negre si mumiile din Bazinul Tarim. Un argument in favoarea acestei ipoteze ne poate veni de la ceramica de Cucuteni. Ceramica din cultura Cucuteni este unica in Europa, gasindu-se unele asemanari, destul de pregnante, doar intre ceramica Cucuteni si o ceramica dintr-o cultura neolitica din China. Intre cele doua culturi este o distanta de timp foarte mare, cea din China aparand după circa un mileniu fata de cea de la Cucuteni. Acest lucru poate fi explicat doar printr-o deplasare a populatiilor. Expertizele ADN demonstreaza ca mumiile din desert au o “genealogie” complexa, intinsa din Europa Vestica pana in India, din stepele Asiei Centrale pana in Mesopotamia si China. Acest aspect poate duce la concluzia ca, pe langa rolul de “incrucisare” de drumuri, Tarim-ul a fost si centrul unei civilizatii necunoscute pana acum, un soi de “Turn Babel” unde traiau neamuri diverse, care s-au “combinat” intre ele.

sursa descopera-mistere.ro